Oameni prin alb

1...5...7..9...100...10000… aproape un infinit de nebuni albi care danseaza neavad sens,doar destinatie-Pamant. Un joc rece dar mult asteptat. Am iesit ca sa fiu “calcata” de micii dansatori. Pe nas, pe frunte, pe buze, prin par si haine isi cautau intimitatea. Urme de pasi mari in fata mea , in spatele meu; oameni grabiti si masini lente. Intalniri care asteapta,fragmente furate pe banda de film,Orchestra Claxonului, si aburi, aburi pe care i-ai lasat si tu, daca ai fost afara- un Bucuresti aglomerat si alb. Alerg prin parc si ma invart in dansul fulgilor.Nu foarte departe un copil rade, rade cu pofta si se invarte si el. Incerca si tu, doar un minut, si apoi mergi mai departe!